Rezultatul cernerii a fost o mana de tarata, pe care am pastrat-o cu sfintenie intr-un alt vas, nu de alta dar nu se stie cand oi pune si de-un bors. Faina nu s-a albit prea mult, dar diferenta s-a vazut imediat la aluat. In primul rand culoarea aluatului a fost mai bejuliu-galbuie, nu maronie ca pana acum. Apoi nu puteai sa nu sesizezi o maleabilitate crescuta. Dupa cum vedeti, la copt culoarea s-a mai inchis, dar nu atat de mult ca in cazul folosirii fainii 100% integrale.O paine extrem de reusita, dupa parerea mea, facuta cu preferment tot de faina neagra, dupa reteta deja clasica. O hidratare putin peste medie, si un avant la crestere care m-a facut sa ma trezesc s-o coc in toiul noptii, pentru ca nu ar mai fi rezistat pana dimineata. Numai bine, pentru ca la micul dejun painea era doar calduta si plina de arome.
Rețetă din arhiva noastră de pâine artizanală.
