Pe cale de consecinta, in lipsa unei alte solutii de coacere – nu tu curte, lemne, ţest, nimic – am „dezgropat” masina de paine. Si uite ce minunatie de paine cu maia a iesit. OK, fata de alte paini cu maia poate parea anosta, dar poate este cea mai frumoasa paine facuta vreodata la aceasta masina. Acuma’ nu va inchipuiti ca am facut cine stie ce chestii savante. Sa detaliem:
Aluatul l-am pregatit cam dupa aceeasi metoda ca si pana acum. Cu mici variatii… In speta, aici am folosit 400 gr de faina alba, 100 gr de tarata de grau (mi-a ramas de cand am cernut niste faina integrala), 100 gr de maia alba si 300 de ml apa plata, la care am mai adaugat inca 50 de ml pentru ca mi s-a parut destul de ferm si fainos. Amestecarea am facut-o in covata mea (o puteti vedea aici), nu cu masina. Antrenat in stabilirea unei cantitati optime de apa, s-a intamplat sa uit sarea. Deci painea asta e o paine fara sare! Mi-am dat seama de asta de-abia cand am scos-o din masina. Dar sa revenim. O alta diferenta a fost maiaua. Dac apana acum faceam paine cu o maia hranita cam cu 10 ore inainte sau un preferment, de data aceasta maiaua alba era in stare „dormanta”, in frigider. De accea am si pus mai multa, in speranta ca va ajuta. Si nu cred ca am gresit. A urmat apoi ciclul clasic, impaturirea si apoi formarea. Dupa formare am asezat boţul de aluat in cuva masinii si am bagat cuva la frigider, 10 ore, pana dimineata.
Dimineata, cand am scos cuva din cuptor am constatat ca aluatul nu crescuse foarte mult, oricum a fost sub limita asteptarilor. Am dat vina pe maia, si am sperat sa se ridice la coacere. In acel moment nu realizasem ca nu am pus sare deloc, si din cate stiu eu painile fara sare nu prea cresc. La coacere, am incins un pic masina fara cuva, vreo 15 minute, si de-abia apoi am pus cuva in masina. Am lasat masina sa coaca o ora, dar – surpriza, nu a fost suficient. Miezul avea vreo 70 de grade, as ca am plusat cu 10, apoi inca 10 si inca 10 (deci inca 30) de minute pana cand am fost sigur ca am cel putin 90 de grade in miez.
Dupa cum se vede, nici la coacere aluatul nu s-a inaltat prea mult, doar ca a facut acea bolta frumoasa si a „rupt” pe mijloc, deoarece nu am crestat-o, desi as fi putut sa o sectionez vertical, ca la toast.
Rețetă din arhiva noastră de pâine artizanală.
